Uncategorized

All posts in the Uncategorized category

Published February 19, 2012 by eroara

Prin urmare ma incap blugii mei- yeeeee. La dreacu cu gena asta a mea ce ma ingrasa de fiecare data cand manc ceva- asa ca am ajuns iar la o masa pe zi- si numai duminica vizitez McShitul, nu de alta, dar sunt cu mama, si e frig si nici una dintre noi nu are chef sa se plimbe cu vantoasa in fata. Asa ca, si azi, am stat lipite de scaunele de la Mc pentru cca 2 ore. Maine iar o sa mananc numai brocoli si mere, caci deah, am bagat porcarii azi in mine, si vreau sa imi fie largi iarasi blugii astia. Vine vara, sau asa ar trebui, si nu e frumos sa imi zburde colaceii, nu?
Anyways, azi m-am uitat ca disperata in oglinda sa vad de ceva rid. Din fericire oamenii inca mai cred ca am undeva pe la 20 de ani, dar, pana la urma, nu m-au vazut nemachiata 😛 Ieri, intamplator mi-am amintit de o veche cunostinta, A.L., un tip pe care il admir mult mult, si nu pentru ca e tip fain, ci pentru ca a facut multe si va mai face multe, ambitia fiindu-i carasteristica principala.Eeeeh, si nu l-am mai vazut de ceva ani, de pe vremea cand eram tineri amandoi si eu cu capul in nori si cu mintea in alte parti decat unde ar fi trebuit. Si il gasesc pe domnul A.L. pe facebook, si ma uit la poze. Soc, soc, soc… De mentionat ca anul asta face 30. De mentionat ca inainte avea parul lung pana la umeri-skater style-, si ca acum il are scurt scurt – army style. Dar nu parul, sau mai bine zis lungimea, m-a socat. Ci faptul ca, i se citesc anii pe fata si in ochi. A ramas tipul fain si sexi cu alura de bad guy pe care mi-l amintesc, dar, nu mai e el cel pe care il stiam eu. Pare un tip de 30 de ani. Si e ciudat… nu stiu… eu inca sper ca la peste 4 ani sa am aceeasi fata, si sa fiu confundata cu pustoaice de 20. Adeca, futui, daca pana la urma fata mea de copchil nu e doar in capatana mea, si eu de fapt arat a 26? Stiu ca nu e mult 26, stiu stiu. Dar cat mai e pana la 30? Putin putin de tot. Un an si ceva in Italia si 2 ani si ceva muncind pe branci pentru ca mica mea cafenea sa devina localul cu concerte gratis… Adeca cat ai zice puf!…
Promit solmen ca de acum sa manc numai cruditati, sau cel putin cat mai des, si sa beau apa si sa… la naiba… poti insela pana la urma varsta? Ma refer fara a recurge la ace si botox si mai stiu eu ce alte tertipuri…
Sper ca peste 3 ani sa nu se uite un strain/a la mine si sa imi spuna: Ai 30 nu-i asa? fara a sti in prealabil data mea de nastere…
Momentan insa ar cam trebui sa ma ocup cu pusul banutilor de-o parte, cu slabitul si cu a continua sa ma conving ca nu tin pariul ala stupid din ambitie si mai stupida ci ca pur si simplu vreau sa arat ca pot… stupid stupid, forever stupid me…

Published February 18, 2012 by eroara

Am realizat ca atunci cand nu sunt lovita de sageata lui Cupidon sunt incredibil de plictisita si anoasta. De fapt, plictisita, caci anoasta sunt mai tot timpul.
Prin urmare, o sa ma plimb pe aici, pe un alt blog, prin alte dar nemuritoare banalitati.
Cativa dintre voi stiti ca am ajuns iarasi in Florenta- deah, daca as fi mers in alt oras probabil nu as mai fi avut plictiseala asta in mine.
Momentan doar dimineata lucrez, si de la 1 incolo sunt mai libera ca un aeroplan. Plus ca am abonament- in sfarsit! – si pot sa ma plimb unde vreau si unde nu vreau- e oras mare si frumos pana la urma urmei. Cu toate astea, prefer sa stau ca o cartita in casa.
Ma amagesc ca e inca frig, iar eu nu ma impac cu frigul in nici un fel. Dar cand va veni caldura si va trebui sa urc dealul? Deah, stau in varful dealului, intr-o localitate anexata Florentei- garsoniera mea proprie si personala in ceva ce se apropie de un vechi castel. Nu mint, vila asta e imensa.
Anyways, dimineata fac curat intr-o aripa a casei, casa ce apartine mamei viitorului meu sef. Nenorocit fie frigul caci “gelateriile” inca stau inchise- cel putin majoritatea de 99% .
Asa ca, atunci cand nu urc dealul, ma uit la televizor, si mai nou, bantui pe net. Si mi-e dor, mi-e un dor nebun sa mai simt ceva, sa fiu iar dusa cu pluta si vita pana la cer si inapoi. Era amuzant, intr-un fel sadic- dar ca sunt masochista am stabilit de la roara incoa.
Am incercat aici o data si mi-a ajuns- tipul cu manelele. Adeca, plec la 2500 km departare, si primul tip pe care il agat asculta manele nu pentru linia melodica ci pentru versuri- chit ca stie doar cateva cuvinte in romana? Deah, I’m a lucky beaaatch.
Cum s-ar zice, I need drama in my life, couse I’m a drama hole. 🙂
Uuuuuhm, o leaca de barfa.
1. M. mi-a zis sa nu adopt un copil caci il facem impreuna. Sweet, but still… In nici un caz nu o sa scot un mamifer de cca 3 kile pe canal. De fapt, nu vreau un copil, nu acum cel putin. Prefer sa adopt.
2. In curand implinesc un an. Mai am 2 😀
3. Am petrecut o noapte faina alaturi de A. inainte de a ma intoarce aici, in Florenta. Intr-un fel, e un sentiment minunat de calmant sa stii ca ceva din viata ta nu s-a schimbat, o persoana din viata ta nu s-a schimbat. Nu am mai avut o seara asa de mai bine de un an… de aproape 2, si culmea, tot cu el a fost, la mare…
4. Cineva va fi mamica- nu, nu eu, ok? Ma bucur enorm pentru ei, insa ma intristeaza ideea de a nu sti de voi putea sa ajung sa ii felicit de persoana atunci cand se va naste copilul.

Si… cred ca voi incerca cu M., de va mai fi disponibil cand voi fi eu gata.
Dupa experienta cu G. nu mai am nici o intentie de a ma avanta in ceva serios. Si dupa pariul stupid facut anul trecut cu nea Gagos nici aventurile nu imi mai sunt permise. Deci deah, pentru urmatorii doi ani voi fi incredibil de plictisita si anoasta.
Pe M. l-am iubit ca o nebuna o data, si, uneori cred ca il mai iubesc. Dar inca nu e timpul sa ma bag in ceva serios. Am 2 pasi ce trebuie sa ii fac pana in acel moment asa ca boooored va fi placuta de pe fruntea mea, din acel punct de vedere, oricum.

La naiba, de-abia astept sa vina vara, sa ma duc la Viareggio in fiecare duminica, sa mananc inghetata aia buna buna din baruletul pe care sper sa il regasesc, si sa ma balacesc in apa aia multa multa din mare.